Povestea familiei Lusztig din secolul 19
Izsák și Sára Lusztig au trăit în Transilvania, pe atunci parte a Ungariei, în prima jumătate a secolului 19. În acea perioadă, evreii erau limitați de către autorități la anumite meserii, precum comerțul, măcelăria, sau producția băuturilor alcoolice. În timp, li s-a permis să dețină sau să închirieze terenuri și să profeseze mai multe meserii. Izsák a fost unul dintre puținii proprietari de pământ de origine evreiască din comitatul Dăbâca (azi județul Sălaj, România) și singurul din Alsókékes (azi Chichișa). Izsák și Sára au avut șapte copii, iar întreaga familie s-a implicat activ în viața socială transilvăneană, încercând să se integreze în societatea și cultura maghiară.
Scenă de târg din Transilvania, de la începutul secolului 19.
În timpul războiului de independență din 1848 și 1849, Izsák a susținut armata maghiară în încercarea acesteia de a obține independență față de Imperiul Austriac. Oricine dorea să doneze armatei o putea face, în funcție de situația financiară. În 1867, Imperiul Austriac a devenit monarhie dublă, condusă de două guverne, unul maghiar și unul austriac, formând Imperiul Austro-Ungar. Dualismul a fost urmat de adoptarea unor noi legi care au contribuit la emanciparea populației evreiești din Imperiu, oferindu-le mai multă libertate și aceleași drepturi politice și civile ca și creștinilor.
Scenă de bătălie din timpul Revoluției maghiare din 1848.
Paul Feivel Lusztig a fost al doilea copil al lui Izsák și al Sárei. S-a născut în 1849, la Hida, în comitatul Doboka/ Dăbâca (azi Sălaj, România). A crescut în Alsókékes (azi Chichișa) împreună cu părinții și șase frați. În anii 1870, Paul Feivel Lusztig s-a căsătorit cu Giza Friedmann și împreună s-au mutat din Chichișa în Kalotaszentkirály (azi Sâncraiu), în județul Cluj. Fiul lor, Moritz Lusztig, s-a născut în 1877.
Paul Feivel Lusztig.
Familia s-a stabilit în Gyalu (Gilău) la sfârșitul secolului 19, unde a trăit aproximativ 50 de ani. Motivul pentru care s-au mutat acolo a fost unul economic; în zona orașului Cluj economia și comerțul erau mai dezvoltate și familia avea mai multe șanse pentru o viață mai bună. Familia Lusztig locuia într-o casă lângă castelul Rákóczi-Bánffy, unde Paul Feivel a fost comerciant, măcelar și proprietar al unei fabrici care producea oțet. Totuși, antisemitismul a fost prezent în Ungaria de-a lungul secolului 19, în special la finalul acestuia, ceea ce va avea un impact asupra situației familiei mai târziu.
Harta Imperiului Austro-Ungar în 1887.
Castelul Rákóczi-Bánffy, Gilău. (Sursă imagine: Kastély Koalíció)
Bibliografie
Arhiva Familiei Lusztig © Muzeon.
Ladislau Gyémánt, Evreii din Transilvania în epoca emancipării.
Varga E. Árpád, Szilágy megye településeinek etnikai adatai, în Erdély etnikai és felekezeti statisztikája. II. Bihar, Máramaros, Szatmár és Szilágy megye. Népszámlálási adatok 1850/1869–1992 között. <http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/ sjetn02.pdf>
Mór Petri, Szilágy vármegye monographiája. <http://mek.oszk.hu/04700/04750/html/339.html>
Moshe Carmilly-Weinberger, A Kolozsvári Zsidóság Emlékkönyve.
Bolovan Ioan, Evreii din Transilvania între 1870-1930. Contribuții demografice, în Anuarul Institutului de Istorie «George Barițiu» din Cluj-Napoca.
Varga E. Árpád, Kolozs megye településeinek etnikai adatai, în Erdély etnikai és felekezeti statisztikája. IV. Fehér, Beszterce-Naszód és Kolozs megye. Népszámlálási adatok 1850–1992 között. <www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/ cjetn02.pdf>
Hillel J. Kieval, Tiszaeszlár Blood Libel, în YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe. <http://www.yivoencyclopedia.org/article.aspx/Tiszaeszlar_Blood_Libel>
Nicolau Maier, Petrecere poporală, în Foaia Poporului, Anul VII, Nr. 11, 25 februarie 1899.
Basil Moldovanu, De peste septemână, în Revașul, Anul I, Nr. 4, 25 aprilie 1903.
